“He sallied out, changed direction four times not knowing what he should save first before his attention was suddenly caught by the picture on the wall – which was already denuded of everything else that had been on it – of the lady dressed in copious fur. He hurried up onto the picture and pressed himself against its glass, it held him firmly and felt good on his hot belly. This picture at least, now totally covered by Gregor, would certainly be taken away by no-one.”
De câteva zile mi-am propus să citesc mai multe bloguri, nu mă intrebați de ce, poate îmi e dor de presa scrisă…sau caut să îmi ocup puținul timp pe care îl mai petrec online cu lucruri noi. În fine, să revenim… Nu mă leg de subiectele tâmpite pe care le-am întâlnit în căutările mele, acolo e simplu, închid și merg mai departe. Nu stiu cum se face, dar de câte ori găsesc ceva interesant vine însoțit de o multitudine de probleme de exprimare sau de natura gramaticală. Deja celebrele „vroia”, „la” în loc de ”l-a”… și bineînteles „locație” folosit în toate felurile numai cum trebuie nu. Am dezvoltat o reacție destul de urâtă la cuvântul ăsta și îmi ies din fire de câte ori îl aud. Nu sunt deloc o fire indulgentă, mai ales când vine vorba de lucruri „minore”, deci s-ar putea ca problema să fie totuși la mine. Dar chiar și așa, nu reușesc să înteleg cum de există paradoxul ăsta, cum poți dezbate subiecte demne de academicieni dar nu poți pune pe hartie o propoziție fără să dai cu bâta-n baltă. Și nu e vorba numai de bloguri, oriunde te uiți dai de aceeași problemă. În cursurile de la facultate (sper că nu mă citeste vreun profesor), în ziare, în comunicate de presă, pe afișe, la tv, peste tot. Continue reading
Revin cu topul… Îmi e din ce în ce mai greu să îl păstrez așa cum l-am scris la început. Îmi vin în minte multe alte filme dar sper să pot rezista tentației… Aș fi vrut să revăd o parte dintre filme înainte sa scriu de ele însă m-am tot plâns de lipsa timpului, trebuie sa păstrez consecvența… Plănuiesc să văd Melancholia după ce termin de scris postul ăsta așa că să nu vă mirati dacă mă lasă rabdarea pe la jumătate.
1951 – Journal d’un curé de campagne - Our hidden sins poison the air that others breathe. Am văzut filmul ăsta acum mulți ani și cu toate că nu face parte din cele pe care le revad frecvent a fost primul ce mi-a venit in minte pentru 1951. Am răsfoit și cartea în urmă cu doi ani, sunt tentată să spun că e una dintre cele mai buni ecranizari din anii 50 însă mai întâi aș vrea să mai văd filmul. Pentru cine ține la chestiile astea, a câstigat trei premii la festivalul de la Veneția. Nu am să o iau pe urmele celor care rezumă filmul in două cuvinte – „deși are o afectiune serioasă a stomacului, încearcă să salveze sufletele enoriașilor sai” (de la 24 fun cititre) – și alea proaste dar îl recomand celor ce încă nu l-au văzut. Continue reading
”Every woman has her most vulnerable point. For some, it’s the nape of the neck, the waist, the hands. For Claire, in that position, in that light, it was her knee.”
Trei recomandari – fără recenzii, așa cum v-am obișnuit – marca Eric Rohmer :
The Marquise of O (1976), Claire’s Knee (1970), My Night at Maud’s (1969)
I saw Talhotblond: (2009) the other day.. You can’t possibly blame the Internet for that unfortunate event. Can you?!
*Since I don’t tweet anymore you will see a lot of these tiny posts on my blog from now on. I blame it on school too. It takes away all my time…but I so love it! I should try to finish my movies top though…
A spune „pictez” nu e același lucru cu a picta, dar a spune „promit” este același lucru cu a promite.
*from some book I once read
A trecut ceva vreme de când nu am scris un articol bazat pe o minunație gasită in revistele pentru femei… Asta poate și pentru că nu le mai citesc deloc. După o mică pauză de online, dornică să mă pun la zi cu mailurile, am făcut prostia de a acorda mai mult de zece secunde unei schițe a femeii ideale „publicate” într-o revistă de profil.
Fără să pun sub semnul întrebării experiența autoarei in materie de dorințele sexului tare redau ideiile principale: bărbatul de 20 de ani iși dorește ca femeia de langă el sa fie dorită de alții, cel de 30-40 o vrea supusă și inteligentă, neapărat în ordinea asta… La 50 o vrea virgină și cu o carieră de invidiat… iar la 55 o vrea menajeră. Cam ca în viața reală, nu? Doar asta era și ideea micului ghid… Amuzant e faptul ca multe doamne si domnișoare iși ghidează viața amoroasă după schema asta; așadar nu-i de mirare că virginele sfârșesc in brațele bărbaților de peste 50 de ani iar femeile fatale în brațele neexperimentaților. Că doar așa scrie la revistă (evident că sunt multe alte criterii la mijloc însă nu-i cazul sa intrăm in detalii murdare). Era o vreme când speram că genul asta de articole/reviste să fie citite cel mult din plictiseală, nicidecum pentru sfaturi de viață dar cum și speranța moare într-un final… înțelegeți voi… N-am să (mai) critic acum femeile din generația mea pentru că nu-i frumos, dar indiferent dacă o spune cineva sau nu, e timpul pentru o mică trezire la realitate.
P.S.: am să pun puțin blogul la muncă în scopuri personale: dacă stă cineva in Evocasa Armonia și e dispus/ă să răspundă unor mici intrebări v-aș fi recunoscatoare.