”Mă certam des cu Lydia. Flirta tot timpul şi asta mă irita. Cînd ieşeam să mîncăm în oraş, eram sigur că fixa nu ştiu ce bărbat din celălalt capăt al încăperii. Cînd amicii mei treceau să mă viziteze şi Lydia era acolo, puteam auzi cum conversaţia ei devenea intimă şi cu conotaţii sexuale. Stătea totdeauna foarte aproape de prietenii mei, cît mai aproape posibil. Pe ea o irita faptul că beam. Îi plăcea foarte mult să facă sex, iar faptul că beam nu ne ajuta prea mult. „Ori eşti prea beat ca s-o faci seara, ori ţi-e prea rău ca s-o faci dimineaţa.” o apucau toţi dracii dacă beam în faţa ei chiar şi o bere. Ne despărţeam cel puţin o dată pe săptă-mînă – „pentru totdeauna” – dar, într-un fel sau altul, reuşeam să ne împăcăm. îmi terminase de sculptat capul şi îmi oferise mie lucrarea. Cînd ne despărţeam, puneam capul în maşină, pe scaunul din faţă, îl duceam la ea acasă şi i-l lăsam în prag. Dup-aia mă duceam la o cabină telefonică, o sunam şi îi spuneam: „Căpăţîna aia nenorocită e în faţa uşii!” Capul făcea naveta…”