Scriu destul de rar despre chestiile care ma privesc personal, insa din cand in cand simt nevoia sa pun “pe hartie” anumite lucruri.
Am renuntat de ceva timp la a imi pune intrebari de genul “cine sunt”, “unde ma indrept” etc. Imi place sa cred ca am aflat raspunsul.. sau poate am realizat ca nu asa ajungem sa ne cunoastem. Asadar, acesta nu va fi in post despre cunoasterea de sine sau despre problemele existentiale ale meseriei de om.
Se aude in fundal o emisiune despre folosirea cuvintelor “doar”, “decat” si “numai”. Ma intreb cati romani mai sunt interesati de lucrurile astea. Oare ce audienta are TVR Cultural?
De ceva timp, cand sunt singura acasa, tin televizorul numai pe postul asta. Imi da senzatia ca traiesc intr-o alta lume. O lume care inca mai stie ce inseamna pasiunea pentru cultura.
Carti, filme, muzica, planurile pe care le fac cu sotul meu, pugutii… toate lucrurile astea imi fac viata mai frumoasa si reusesc sa ma tina departe de tot ce inseamna Romania anului 2010. Cat despre blog.. uneori multe din gandurile menite sa ajunga aici raman doar pe paginile albe ale unui caiet. Lucrurile par mai firesti asa.
Am renuntat de cateva zile la timpul pe care il petreceam zilnic pe Twitter. Nu e niciodata prea devreme sa pretuiesti timpul. Nu e niciodata prea devreme sa faci doar ce iti face cu adevarat placere. Lasand pe maine.. si apoi din nou pe maine.. in fine, nu e cazul sa dau sfaturi in legatura cu ce alegem sa pretuim in viata, insa am ajuns la concluzia ca genul asta de comunicare scoate la suprafata tot ce e mai rau in oameni. Nu in toate cazurile, insa in general, falsitatea joaca un rol principal.
Eu am ales sa iau o pauza de la tot ce nu mi se pare firesc, natural.. si de la tot ce nu imi e de folos.
Ii spuneam zilele trecute tatalui meu ca mi-ar placea sa am o librarie online. “Mai cumpara cineva carti in zilele noastre?” – a fost raspunsul lui. Am ramas gandindu-ma la asta.. S-ar putea sa se insele. Sper sa se insele. Mi-e greu sa cred ca as putea trai intr-o lume care nu apreciaza cuvintele ce dau nastere unor adevarate capodopere.
Ma linisteste vocea Mariei Jinga.. inca un talent al Romaniei de care nu a auzit nimeni.. Inca sper ca voi apuca ziua cand lucrurile astea nu se vor mai intampla. Pana atunci, ma bucur de orice mica descoperire..
Un mic P.S: stiati ca pretul cartilor se stabileste in functie de numarul paginilor? Ma rog, intr-un fel inteleg ideea.. insa mi se pare destul de ciudat sa vad pe raftul librariilor carti ale aceluiasi autor cu pret in functie de numarul de pagini.
La multi ani tuturor celor care azi isi sarbatoresc ziua de nume!
