Adevăruri

Într-o vreme în care a te informa a devenit unul dintre cele mai ușoare lucruri oamenii preferă sa ia totul așa cum le este prezentat, indiferent că e vorba de lucrurile minore sau de cele ce pot afecta viața lor și a celor apropiați. Nu știu dacă e o modă nouă, o amprentă a vieții aglomerate pe care o avem, prostie… sau pur și simplu așa ne e felul; știu doar că e o problemă care devine din ce în ce mai gravă. Însă pe cât e de gravă pe atât e de absurdă.

Nu mai trecem nimic prin filtrul propriei gândiri. Ne însușim ideile și părerile moderatorilor tv, ale vecinilor, ale jurnalistilor de tabloid sau ale bloggerului preferat. Nu citim etichetele alimentelor dar înjurăm și boicotăm produse pe care le vedem prezentate la OTV ca fiind toxice; îi aruncăm priviri răutăcioase vecinei de la etaj pentru că am auzit de la una alt vecin că nu-i tocmai ușă de biserică; protestăm împotriva unor legi pe care nu le citim dar habar nu avem de cele care ne fac rău cu adevărat; consumăm, citim, ascultăm, vizionăm și purtăm doar ce e la modă. Dacă Libertatea zice că nu știu care vedetă e prostituată sau își bate copiii atunci e clar că asta e adevărul; dacă știrile și cei care le comentează pe la TV ne spun un anumit lucru atunci cu sigurantă adevărul nu poate fi altul. Nu știu pe cineva care să se fi arătat interesat de activitatea parlamentarilor pe care îi votează însă stiu mult prea multe persoane capabile să vorbească o zi fără a se repeta despre cat de nociv e x sau y și cum vinde el/ea țara chiar sub nasul bieților alegători. Mergem la vot și îl alegem tot pe ăla pe care îl preferă moderatorul favorit sau pe care îl votează vecinul Georgică.

Sunt atâtea lucruri care merg prost în țara asta, atâtea legi nedrepte sau prost aplicate, chiar e nevoie să ne prostim și noi peste măsură? Nu cred că e atât de greu procesul de gândire încât e mai ușor să luam totul gata preparat, cum nu cred nici că e vorba doar de pură incapabilitate. În țara asta toată lumea e expertă în tot, toți știm de la medicină până la social media și avem câte o părere despre orice se întâmplă. Părere care în cele mai multe cazuri e proastă, neavizată și ajunge să ne facă mai mult rău decât bine. Tentația de a fi în tot și în toate e mare însă din când în când e bine să lăsăm unele lucruri pentru specialiști, oricât de prost pregătiți am crede că sunt. Nu ar strica nici ca din când în când să ne documentăm înainte de a face o alegere… fie și doar pentru a avea pe cine da vina dacă ceva nu merge bine.

Nepăsare

Situația în care se află România în ultimele zile din cauza condițiilor meteorologice mă „ajută” să văd încă o dată cât de mare e indiferența și nepăsarea în rândul românilor. N-am fost niciodată în favoarea legilor de genul ACTA/SOPA însă aș prefera să vă văd ajutându-i pe cei care au nevoie decât protestând în van. Internetul va fi aici și mâine, bătrânii care ne-au crescut și care acum sunt îngropați sub zăpadă poate că nu. Știu, e treaba autorităților, treaba noastră e să stăm cu nasul în serialele de pe torrent; sunt la modă protestele virtuale, like-urile drept donații și lozincile sarcastice însă poate ar fi bine ca din când în când să ne alăturăm realității. Spiritul de voluntar dezinteresat nu a fost niciodată in ADN-ul românului, ne place mai mult treaba aia cu capra vecinului…

Prefer să cred că nu există oameni care se bucură acum de răul celor blocați sub zăpadă dar mai cred și că, din păcate, sunt puțini cei care sunt dispuși să își doneze o parte din timp pentru a le veni în ajutor. Recunosc că scriu rândurile astea din comoditatea apartamentului nostru bine încălzit și ferit de troiene, nu sunt cu lopata în mână în satele sinistrate însă îmi pasă mult mai mult de bătrânii de acolo decât de situația descărcărilor din torrent. Să fie clar, intenția mea nu este să îi acuz de ipocrizie pe cei care protestează anti ACTA sau care strigă Jos Băsescu în Piața Universității; e dreptul fiecărui român să se manifeste așa cum simte însă mi-ar plăcea ca sentimentele astea să ne îndrepte spre cei care au cu adevărat nevoie de noi.

Marius Sergiu Stanciu liked this post

M-am săturat

M-am săturat de întrebarea „Pe cine punem în loc?”.

M-am săturat de afirmația „toți sunt o apă și un pământ”.

M-am săturat de a alege dintre două rele răul cel mai mic pentru ca mai apoi să îl văd transformându-se în balaurul cu șapte capete.

M-am săturat de indiferența afișată de cei cărora ar trebui să le pese..

M-am săturat de cei care se cred intelectualii neamului doar pentru că citesc cu periodicitate rubrica culturală din Libertatea.

M-am săturat de politicianul care are doar calitatea de a-l pune la pământ pe adversarul său.

M-am săturat de lipsa unei adevărate elite intelectuale și de efectele pe care lucrul asta îl are asupra României.

M-am săturat de „politica bunului simț”.

M-am săturat de idile mondene, paparazzi wannabe și cvasi-vedete.

M-am săturat de inconștientă și nepăsare.

M-am săturat să pot dar să nu vreau.

Just saying.

The Death of the Old Year

Ring out, wild bells, to the wild sky,
The flying cloud, the frosty light;
The year is dying in the night;
Ring out, wild bells, and let him die.

Ring out the want, the care the sin,
The faithless coldness of the times;
Ring out, ring out my mournful rhymes,
But ring the fuller minstrel in.

(Ring out, wild bells – Alfred, Lord Tennyson)

No New Year’s resolutions for me; maybe next time…

Happy New Year to all of you! [...] There is no point in me wishing you some generic stuff that you already have but do not realise so go ahead and fill in the blanks with your wildest desires.

Books That Bite and Sting

”Altogether, I think we ought to read only books that bite and sting us. If the book does not shake us awake like a blow to the skull, why bother reading it in the first place? So that it can make us happy, as you put it? Good God, we’d be just as happy if we had no books at all; books that make us happy we could, in a pinch, also write ourselves. What we need are books that hit us like a most painful misfortune, like the death of someone we loved more than ourselves, that make us feel as though we had been banished to the woods, far from any human presence, like a suicide. A book must be the ax for the frozen sea within us. That is what I believe.”

Franz Kafka to Oskar Pollak, January 27, 1904

Bitter Searching of the Heart

După două nopţi nedormite, multă cafea, Husserl şi alte texte de care nu prea am chef în pragul iernii scriu din nou despre filme. Cum ar arăta filmul perfect dacă totul de la titlul la coloana sonoră ar depinde de voi?

Pentru că Irréversible există deja filmul meu ar fi o ecranizare a cărții lui Gerald MessadiéViața mea amoroasă și criminală cu Martin Heidegger; regizat de David Cronenberg (nu m-am putut decide intre David Lynch, Roman Polanski și Luis Bunuel), cu James Spader și Rachel Weisz în rolurile principale, Kevin Spacey în rolul soțului părăsit, John Malkovich în rolul măcelarului libidinos și Vincent Cassel în rolul tânarului atrăgător pe care cei doi îl cunosc în timpul călatoriei. Coloana sonoră i-ar aparține fără îndoială lui Krzysztof Komeda iar directorul de imagine ar fi Christopher Doyle. N-aș schimba povestea, finalul și nici locul unde se petrece acțiunea; poate doar aș pune mai mult accent pe filosofia lui Heidegger.

Pentru că pare un subiect interesant pentru o leapsă merge mai departe, fără titlul obligatoriu, la: Richie, Motonio, Marian, Alin, Ela, Adina și orice mai dorește. Nu alegeți calea cea mai ușoară așa cum am făcut eu, dacă o faceți optați totuși pentru o carte ce nu a mai fost ecranizată până acum.

Și evident titlul filmului  meu e Bitter Searching of the Heart.

Midwinter Night’s Dream

I sometimes find myself dreaming that one day I will own a small book store, serve vanilla tea and mint coffee alongside Henry Miller and Kafka books, with the amazing music of Leonard Cohen in the background…

Other times I dream of running a classy jazz club, with red wine and cheap cigars on the table, feathers in my hair, wearing silk stockings and red lipstick , listening to Miles Davis and dancing the night away…

Or anything else that involves leather, lace and pearls…